Adevărul e că întotdeauna am fost în stare sa renunţ la ce vreau, pentru ce „e bine”...si sunt mândră de asta. Doar că uneori poate ar trebui şi să faci ce simţi, ce vrei TU. Ştii, atunci când simţi că inima iţi bate mai tare şi iţi dă impresia că în orice moment se va opri, când simţi că sufletul iţi va exploda de atâta adrenalină de vise? ATUNCI e momentul potrivit să faci ceea ce simţi. Mai apoi, nimic din toate astea nu vor conta şi confuzia sfâşietoare se va juca din nou cu mintea ta, toate acele sentimente vor fi înecate de valurile ameţitoare ale pustiului.
Dacă mă gândesc bine, viaţa nu e decât un carusel. Pentru toate acele momente când crezi
că eşti în al nouălea cer, primeşti palme să te trezeşti la realitate şi cazi la pământ.
Pur şi simplu, viaţa echilibrează totul. De câte ori nu am crezut că am găsit fericirea? Da, acele momente când eram convinşi că în sfârşit totul merge perfect, că avem lângă noi oameni care ne iubesc pentru ceea ce suntem. ( Deoarece fericirea este atunci când ai găsit oamenii potriviţi cu care să o împărtăşeşti. ) Asta doar ca să-ţi dai seama că totul e o iluzie, o decepţie.
Cu timpul, am acceptat realitatea. Dar ăsta e încă un lucru la care nu pot fi perfectă( pe lângă multe altele) , căci de fiecare data când dau faţă în faţă cu ea, un val de sentimente amestecate haotic îmi inundă ţărmul raţiunii.
În fine, cred că nu am de ce sa ma plâng, viaţa mea este- ca sa nu zic chiar fericita- normală. Pentru cei care cred că lumea li se prăbuşeşte deodata...capul sus, se poate mai rău!
P.S. “ce nu te doboară te face mai puternic”
