Mie în schimb, fiind sărac, nu-mi rămân decât visele. Mi-am aşternut visele la picioarele tale. Păşeşte încet, calci pe visele mele. -William Butler Yeats

vineri, 29 ianuarie 2010

în stand by.


"Aşteaptă.", mi s-a spus. OK. Şi atunci când aşteptarea devine lungă, dureroasă? Când te apasă? Când în nopţile reci ale sufletului nostru ne face să îi încredinţăm cine ştie ce şoapte întunericului, când face ca pereţii camerei să semene cu gratiile unei colivii menite să ne frângă zborul?
Asta...asta e trist.
"Nimic nu e imposibil.", mi s-a spus. Se prea poate. Şi atunci când pentru ca imposibilul să devină posibil trebuie să aştepţi?Mult. Mult şi bine, pentru că nimeni nu vine, nimic nu se schimbă!
Ei bine, asta...asta e descurajator.
to be continued...

james morrison & nelly furtado- broken strings
Asculta mai multe audio Muzica
Photo by my Dad

joi, 28 ianuarie 2010

Imatur


Mă doare dar nu o simt prea profund.

Nu o simt prea profund, dar uneori aş vrea să fie ca înainte.

Aş vrea să fie ca înainte, dar te-am pierdut.

Te-am pierdut şi regret.

Regret, dar voi reuşi să trec peste.

Voi reuşi să trec peste, dar nu o să uit.

Nu o să uit şi nu o să privesc înapoi.

Nu o să privesc înapoi pentru că mi-aş dori să revin în trecut.

Mi-aş dori să revin în trecut si să schimb ceva.

Să schimb ceva nu ar rezolva cu totul situaţia, dar fără să o fac ştiu că mi-ar fi imposibil să continui.

Mi-ar fi imposibil să continui ceva ce nu a inceput vreodată.

Ceva ce nu a început vreodată, durează încă în fiinţa noastră.

Durează încă în fiinţa noastră, dar nu este în realitate.

Nu este în realitate, deci s-a mistuit până la urmă totul.

S-a mistuit până la urmă totul, dar nu şi zâmbetul imatur de pe buzele mele...


"pentru că fiecare sfârşit e un nou început..."

Beyonce - Broken-Hearted Girl
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 26 ianuarie 2010

Minciuni adevărate


Respir aerul de sub fluturi, cojesc vremea din nuci, adorm la marginea norilor, răsar şi apun între două bătăi ale inimii lui, când mi se lungesc privirile aş vrea să cer alţi ochi -i pun acolo unde se termină ai mei, simt cuţite ce îmi taie sfoara gândurilor, acolo unde cad se umple locul de mine, văd atâta soare că strada nu poate să-l încapă...
Tăcerea mă loveşte cu pietre, lumina îmi retează aripile, toamna-mi mănâncă frunza-i din palmă, clipa îmi consumă aerul strigatului, ziua de ieri se ţine după mine!