marți, 26 ianuarie 2010
Minciuni adevărate
Respir aerul de sub fluturi, cojesc vremea din nuci, adorm la marginea norilor, răsar şi apun între două bătăi ale inimii lui, când mi se lungesc privirile aş vrea să cer alţi ochi să-i pun acolo unde se termină ai mei, simt cuţite ce îmi taie sfoara gândurilor, acolo unde cad se umple locul de mine, văd atâta soare că strada nu poate să-l încapă...
Tăcerea mă loveşte cu pietre, lumina îmi retează aripile, toamna-mi mănâncă frunza-i din palmă, clipa îmi consumă aerul strigatului, ziua de ieri se ţine după mine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu ţi-am mai zis ceva....
RăspundețiȘtergere>:d<
"răsar şi apun între două bătăi ale inimii lui,când mi se lungesc privirile aş vrea să cer alţi ochi să-i pun acolo unde se termină ai mei"
genial...
:*
imi place finalul :-<
RăspundețiȘtergeretrist :( ,dar totusi bestial :| >:D<