Când te-am privit ultima oară şi am văzut în tine tot ceea ce vreau? Nu ştiu ce vreau!
De ce nu mă recunosc? De ce am senzaţia că fiinţa ta ar putea să aprindă în viaţa mea rămăşiţa inexistentă a unui sens? De ce nu mai simt apoi nimic?
Unde s-au pierdut toate sentimentele mele? Unde au dispărut toate amintirile? Ah, stai, ele sunt mereu acolo undeva...
De ce vorbele tale tac şi tăcerea ta mă asurzeşte?
Liniştea mă nelinişteşte…Liniştea mă sperie pentru că spune adevărul!
Am reuşit, în sfârşit, să-mi vindec dependenţa, nu mă mai droghez cu prezenţa ta. Nu mai am halucinaţii din cauza zâmbetelor tale.
Vorbeşte-mi! Cuvintele sunt de prisos...
Te-ai gândit vreodată că se va întoarce roata? Că eu voi fi cea care va cerşi zâmbete, vorbe, clipe?! Nu, nici eu.
Se pare că acum nu-mi mai pasă, şi asta e spre binele meu.
Asculta mai multe audio Muzica
mă cam regăsesc.
RăspundețiȘtergeretrist.